Baschetul: este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice şi tactice, prin talia înaltă şi calităţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu, inteligenţă şi rezistenţă nervoasă.

Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coş de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârşitul jocului câştigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault (sport)) sunt penalizate şi există restricţii asupra modului în care este folosită mingea (încălcări).

De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obişnuite de ochire, pasare şi driblare, dar şi de poziţionare a jucătorilor, precum şi structurile ofensive şi defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalţi vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziţii de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză şi cele mai bune abilităţi de mânuire a mingii, vor ocupa poziţia de pază. în timp ce baschetul competiţional are nişte reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. în anumite ţări, baschetul este un sport popular, cu mulţi spectatori. în anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul Massachusetts, SUA, pe numele său James A. Naismith, încercând să facă mai variate lecţiile de educaţie fizică ale studenţilor, cu un conţinut mai atractiv şi mai dinamic, fără condiţii materiale deosebite, a combinat unele reguli din jocul de fotbal cu 13 reguli noi şi a înlocuit poarta cu un coş suspendat pe un perete. Astfel a luat naştere sportul căruia i s-a spus apoi basketball (basket = coş, ball = minge).

La început echipele erau alcătuite din câte 50 de jucători, apoi numărul s-a redus treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucători pe teren. Jocul se răspândeşte în Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904 (de la St. Louis). în 1932 se constituie Federaţia Internaţională de Baschet Amator (F.I.B.A.) şi din 1935 se dispută Campionatele Europene (la care a participat şi ţara noastră). Regulament

Un joc de baschet are loc între două echipe a câte 5 jucători pe teren fiecare. Scopul fiecarei echipe este să introducă mingea în coşul adversarilor şi să încerce să împiedice cealaltă echipa să înscrie. Echipa care înscrie cele mai multe puncte la terminarea timpului de joc va fi învingătoarea jocului respectiv. Mingea poate fi pasată, aruncată, lovită, rostogolită, driblată, în orice direcţie. Deasemenea îl poţi păcăli pe adversar.Pentru asta se folosesc fentele.

Terenul de joc

Terenul de joc este o suprafaţă dreptunghiulară, plană şi dură, liberă de orice obstacol. Dimensiunile terenului trebuie să fie de 28 m în lungime pe 15 m în lăţime, acestea fiind măsurate de la marginea interioară a liniilor care delimitează terenul. Federaţiile naţionale au autoritatea să aprobe pentru competiţiile naţionale, terenurile de joc existente cu dimensiunile minime de 26 m lungime şi 14 m lăţime.

Terenul de joc va fi delimitat de linii. Toate liniile trebuie să fie trasate cu aceeaşi culoare (de preferinţă alb), să aibă o lăţime de 5 cm şi să fie clar vizibile. Aceste linii sunt: liniile de fund (pe lăţimile terenului) şi liniile laterale (pe lungimile terenului). Aceste linii nu fac parte din terenul de joc. Orice obstacol inclusiv scaunele din zona băncii echipelor trebuie să fie situate la cel puţin 2 m distanţă de terenul de joc.

Linia de centru trebuie trasată, paralel cu liniile de fund, din punctele centrale ale fiecărei linii laterale. Ea va fi prelungită cu 15 cm în afara fiecărei linii de tuşă. Cercul central trebuie trasat la centrul terenului şi va avea o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a circumferinţei. Dacă suprafaţa cercului central este colorată, atunci culoarea va fi aceeaşi cu cea a zonelor de restricţie. Semicercurile vor fi trasate pe terenul de joc având centrul la jumătatea liniilor de aruncări libere şi o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a liniilor care le delimitează.

Panoul de baschet este fabricat din metal,sticlă,lemn sau plastic, având grosimea de 3 cm,iar inelul acestuia fiind plasat la 3 m de sol avand un diametru de 40 cm. Mingea de baschet este confecţionată dintr-o cameră de cauciuc, acoperită cu o anvelopa de piele, material plastic sau cauciuc, având greutatea de 600-650 gr. şi circumferinţa de 75-80 cm. Jocul este condus de 3 arbitri în teren (conform regulamentului FIBA), ajutaţi de un scorer şi un cronometror.

Un meci de baschet se desfăşoară în 4 reprize de câte 10 minute fiecare, cu o pauză de 2 minute între sferturile 1-2 şi 3-4, precum şi o pauză de 15 minute între sferturile 2-3 conform regulamentului FIBA. în campionatul nord-american NBA meciul se desfăşoară în 4 reprize de câte 12 minute fiecare. Spre deosebire de alte jocuri, la baschet se cronometrează timpul efectiv de joc, cronometrul fiind oprit la toate întreruperile jocului. Coş înscris este valabil numai dacă mingea intră în coş pe deasupra lui şi trece prin el. Daca in momentul aruncarii jucatorul se afla exteriorul liniilor de trasare a semicercului, atunci aruncarea va valora 3 puncte. Daca aruncatorul se va afla in interiorul sau in contact cu linia de trasare a semicercului, aruncarea va valora 2 puncte. Fiecare aruncare de la linia de aruncari libere va valora 1 punct. Un meci de baschet nu se termină niciodată cu un scor de egalitate între cele două echipe. Au existat competitii in care echipele puteau termina la egalitate un meci, in cazul desfasurarii unei competitii stil tur -retur, dar numai in cazul meciului tur. în cazul în care la sfârşitul timpului regulamentar de joc cele două echipe se află la egalitate, meciul se va prelungi cu o repriză de prelungire de 5 minute de joc efectiv. Dacă şi la capătul acestei reprize situaţia de egalitate continuă, meciul se va prelungi cu atâtea reprize cât este necesar ca la final o echipă să aibă cel puţin un punct mai mult decât adversara sa.

După fiecare coş marcat, mingea se repune în joc de către echipa aflată în apărare din orice loc aflat înapoia liniei de fund a propriului teren. Timeout-ul se poate acorda în ambele reprize de câte două ori fiecărei echipe, la cererea antrenorului sau a jucătorilor.

în jocul de baschet sunt sancţionate (prin pierderea mingii), fie abaterile de la regulament, fie greşelile personale (efectuate prin contact direct cu un adversar). în timpul driblingului jucătorul se poate deplasa pe teren, dar dacă a oprit driblingul, nu-l poate relua, făcându-se vinovat astfel de dublu dribling.

Pivotul este un post deţinut de un jucător într-o echipă de baschet. Mai poate desemna mişcarea unui jucător cu mingea, care menţine cu un picior contactul cu solul, iar cu celălalt îşi schimbă direcţia o dată sau de mai multe ori. Regula paşilor interzice jucătorului aflat în posesia mingii să se deplaseze cu ea în braţe. Regula celor 3 secunde nu permite unui jucător în atac să stea mai mult de 3 secunde în suprafaţa de aruncări libere sau să ţină mai mult de 5 secunde mingea în posesia sa, fără s-o bată în podea. Regula celor 8 secunde obligă echipa care are mingea să treacă în acest interval de timp în terenul advers (cu mingea). Regula celor 24 de secunde impune echipei în atac să arunce la coş în timp de maximum 24 de secunde. Un jucător care comite 5 greşeli personale în timpul jocului este eliminat definitiv de pe teren.

Baschetul în România

Jocul de baschet se răspândeşte în Europa de la începutul secolului XX, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904. în 1932 se constituie Federaţia Internaţională de Baschet Amator (F.I.B.A.). România s-a aflat printre cele 8 ţări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveţia şi Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat şi ţara noastră).

La noi în ţară, primele demonstraţii de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiţii interşcolare. Unul dintre liceele celebre la acea vreme a fost „Mihai Viteazul, învingător în prima competiţie interliceană organizată la noi în ţară. De altfel, liceul „Mihai Viteazul a fost şi prima instituţie care a beneficiat de un teren regulamentar de baschet. începând cu anul 1928 se constituie diferite echipe, exclusiv masculine, la cluburile Sportul Studenţesc, Juventus sau T.C.R.

Federaţia Română de Baschet şi Volei ia fiinţă în 1931. Tot atunci este organizat şi primul campionat regional masculin. în această perioadă nu existau mai mult de 150-200 sportivi legitimaţi, baschetul trăind mai ales din insistenţele şi pasiunea unor animatori. După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist acest sport începe să aibă caracter de masă, ca de altfel majoritatea activităţilor sportive din acea vreme. Sunt organizate campionate republicane (începând cu anul 1947), se participa la primele Jocuri Balcanice (1946), sunt organizate anual campionate şcolare şi universitare, precum şi festivaluri de minibaschet pentru copii.

Dintre performanţele României pe plan internaţional menţionăm clasarea de 3 ori pe locul IV la Campionatele Feminine Europene (1964,1966, 1968) şi de două ori pe locul V la cele masculine (1957, 1967), precum şi unele succese ale echipelor de club Steaua, Dinamo, Politehnica Bucureşti, Rapid în cupele europene. în 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV. în 1991 echipa masculină de baschet juniori a României a înregistrat cea mai bună peformanţă a vreunui lot din România la un campionat mondial de baschet clasându-se pe locul V la CM de la Edmonton, Canada. Din lot făceau parte, printre alţii, Ghiţă Mureşan, singurul român care a evoluat în NBA sau Constantin (Titi) Popa, doi dintre cei mai cunoscuţi baschetbalişti români pe plan internaţional.